http://paintthelifeinblack.blogspot.com/ de Enache Diana Ioana este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-Fără Opere Derivate 3.0 România.
Permisii dincolo de aria acestei licente ar putea fi disponibile la http://paintthelifeinblack.blogspot.com/.

                    ...si ploua
Doi ochi mari
si-un cantec surd,
o vioara ciupita se chinuie,
geme,striga...

Mintea-ti-e departe
iar sufletul aici
cu o dorinta arsa de ura.
Incerci sa maschezi
lacrima pierduta
cu un zambet pal.

Ai vrea sa strigi,dar taci
modelezi sentimente de hartie
si le prinzi la pieptul rece.
E frig si afara ploua.

Frunzele moarte imita dansul fulgilor de nea
iar copacii suspina in soapte,
in vuiete amagitoare.
E toamna,e frig si ploua.

Si crestetul ti-e plin:
de o parte cuvintele
de cealalta parte necuvintele,
iar tu te pierzi in gol...
E o liniste de cimitir
ce-ti apasa greu suflarea.

E galben palid si e frig,
toamna bolnava isi plange durerea,
singuratatea iti sopteste amarul
cu miros de chihlimbar...

Cum sa vorbeşti despre iubire cand totul în jurul tău e gol?E imposibil sa cresti o floare pe un pămînt arid, sa rupi perdeaua groasă de fum ce se-mpaienjeneste rapid, la fiecare greşeală a ta...Si totuşi continui sa inspiri ura, sa speri, sa te rogi unui Dumnezeu ascuns dar prezent, continui sa lupti,sa treci mai departe chiar dacă ştii ca nu mai ai timp.
        Eşti urmărit de un suflet sau de o icoana,de un gand sau o dorintă,de ploaie...
 
 Lumea este o stofă brodata cu fire moarte, purtătoare de sentimente, destine arse si rugi greşite.

      Cine sunt eu sa găsesc cuvintele potrivite pentru tine? De ce sa-mi auzi glasul cand eu scrijelesc cu penita cuvinte mute, închise sau încărcate cu mici artificii?
            Nu încerc nimic si nici nu pretind sa fiu CREATOR...
     
                 Cuvantul crud, cu miros de primăvara,cu nuanţă de verde proaspăt ce nu rodeste ci mangaie sau o prietenie de cuvinte cu miros de sufl, cu o capacitate de mutilare încleştată pe retina ta, ce nu mangaie dar rodeste?
        Tu ce preferi...?

In incercarea...

O voce suavă,un gînd cald,fiorii dulci ai fericirii,
O umbra pala si o îmbrăţişare sinceră.
În încercarea de a-ti exprima sentimentele neclare,suferinţa,iluzia de culoare,de viaţa,ai ajuns la o credinţa oarbă si surdă,la o dăruire împotriva ta.Si iată,deci,cum pentru cîteva secunde te-ai lăsat furată,îmbătata de mirosul a ceea ce numim"iubire".
O lacrimă,un glas stingher ce-ti freamăta sufletul,strigînd,zbatandu-se sa iasă la suprafaţă.
O umbra pala si un"ramas-bun"ce te arde.
În încercarea de a purta un dialog cu "iubirea",in dorinta de a da viata cuvintelor,de a modela intelesurile,ai uitat ca"Dragostea adevărată înseamnă sa îti dai inima si sufletul celui care ti le va zdrobi".(C.Dickens)

Continuu!

Am încercat,
am vrut,
am sperat...
Am simţit,
am lovit,
am regretat
si totuşi rămîn neştiutoare,
zambesc prosteste,
simt greşit
si iar mă doare...!

Scuza

Mizerabil zambet,bolnav si prefăcut...
si tu,
o simpla piesa de joc pe tabla experienţei,
un asasin de iluzii inocente,
un vultur nebun după mirosul provocator al durerii.
Si eu,
mă umplu de dispreţ...
sorb ultima picătură de prezent,
respir încet...
iar pentru ca am vrut..
Am ucis!

Anonim..

Pierdută în vid încerc sa-mi amintesc motivul pentru care sunt,si nou,în aceeaşi stare mată.
O lumina murdară,moale,lipsită de viata,pătrunde silită si,înaintînd domol,crapă lent,Nimicul,în mici firicele de dezamăgire.
Melancolia se împăienjena atent si surd in jurul meu,mă incoltise flamanda avînd acelaşi scop...
Tăcerea deasă,tristeţea sură,privirea lui,lumina murdară se amestecasera devenind sentimente neclare ce zaboveau,amalgandu-se intr-un manunchi de o stridenta durere.

Zambet placid

Privirea lui spalacita îmi îngheaţă răsuflarea,sorbind fiecare licărire de viaţa din mine.
Sunt legată de un romantic agresiv,de un bolnav cu un zambet de o stridenta sanatate,
Devin o marionetă inerta,incapabilă sa rup sforile groase ale obsesiei.
Îţi urmez silită mişcările,mişcările unui dement dulce ce-mi poseda corpul palid,
Jocul tău murdar continua sa zdrobeasca în miliarde de firicele acel Frumos din mine,conturandu-se astfel comportamentul tău sadic,ieftin,de altfel,foarte ieftin;
Brusc mă îneacă o emoţie,un sentiment cald ce-mi topeşte răsuflarea..

Ieftin sentimentalism

Mă dezbrac de pielea uscată si găurită de privirile tale absente,
Inspir răcoarea libertăţii si mirosul tăios al aerului.
Dansez liberă,goală în bătaia vantului lasand lumina sa-mi soarba umbrele,
Imbratisez fiecare clipa din nebunia fără strigare...
M-am desprins de lumea ta bolnavă ce-mi devenea o ucigatoare otravă;
Nu mai sunt despicată in miliarde de fragmente ,fiinţa mea prinzand contur.
Pasesc aspru si hotarat pe lutul cleios ce se lupta sa ma-nghita
.....E o lupta surdă!

Caricatura

Pasesc gol spre un straniu miraj,
Ma tem de nebunia ce mă pandeste...
Shhtt!!!..asculti??!
E vocea ce'mi stapaneste brutal corpul..o simt cum pătrunde în minte si-mi îngheaţă fiecare celulă.
Se plimba vibrand de multumire...dar la mine te-ai gandit?
Îţi simt fiecare lucru absurd,fiecare reproş aruncat în coşul conştiinţei.
Mă sufoci,mă străpunge fiecare privire plină de cinism!!
E o emotie anihilanta.
Îţi inmanez calităţile ca sa raman cu defectele,îţi daruiesc amintirile si iluziile mele dar lasa-mi corpul linistit.

Continua

Nu renunţa cand ploaia de lacrimi îţi matură culorile de pe strada vie,
Nu renunţa cand soarele isi schimba zambetul cald ce te mangaia în fiecare zi.
Continua sa simti iubirea pură chiar dacă palidul corp subtire e negru si putrezit pe dinauntru.
Nu renunţa atunci cand el,o amintire,devine coşmarul tău ce-ti framanta,roade,rupe bucata cu bucata din prezent.
Continua sa visezi la Rai chiar dacă demonul cu chip de înger ti'a şoptit candva Iadul!

Confunzi??!

Portrete,zambete,priviri,
Emoţii,mister,demenţă...
Toate mă îmbrăţişează adanc,
Secvenţe ale intalnirilor cu noi...
Fascinaţia plăceri devine mată
Iar tu'ti dezvălui cruzimea exacerbată.
Vorbeşti tendentios eliberand inconştient doza de nebunie
Iar eu realizez ca-mi este fatala perseverenta in iluzie,
Mă bantuie frenezia ta inocenta si anihilanta..
Mă rătăcesc încă odată!

Inert

Te'ai gandit vreodată cate picături de dezamăgire m'ai silit sa'nghit?
Cate măşti am schimbat,
Cate pagini am rupt din tine?
Ai rămas gol,inert,abstract,
Si totuşi mă priveşti cu aceeaşi cruzime,acelaşi cinism,aceeaşi demenţă!
As vrea sa te modelez din nou,
Sa nu mai fii un agresiv tendentios ce'mi risipeşte brutal iluziile,
Sa nu mai fiu un privitor la propria'mi mutilare morala.
Sa nu mai fii si sa nu mai fiu...
Sa cadă cortina gandului.

Dezumanizarea

O clipa de tăcere profundă,
Un gînd negru ce'mi roade sufletul lasand firimituri de sperante,
Încă o iluzie absurdă moare si lasă urme în subconştient.
Un val de incertitudini transparente mă grabeste,
Alerg pe neadevărurile vulgare ce se impaienjenesc pană la tine,stapanul lor.
Ai o coroană de spini si un regat nebun,
Esti un romantic agresiv,un demon cu glas ispititor...
Ai devenit propria otrava ce mi'o sorb uşor!