Dezumanizarea

O clipa de tăcere profundă,
Un gînd negru ce'mi roade sufletul lasand firimituri de sperante,
Încă o iluzie absurdă moare si lasă urme în subconştient.
Un val de incertitudini transparente mă grabeste,
Alerg pe neadevărurile vulgare ce se impaienjenesc pană la tine,stapanul lor.
Ai o coroană de spini si un regat nebun,
Esti un romantic agresiv,un demon cu glas ispititor...
Ai devenit propria otrava ce mi'o sorb uşor!