Anonim..

Pierdută în vid încerc sa-mi amintesc motivul pentru care sunt,si nou,în aceeaşi stare mată.
O lumina murdară,moale,lipsită de viata,pătrunde silită si,înaintînd domol,crapă lent,Nimicul,în mici firicele de dezamăgire.
Melancolia se împăienjena atent si surd in jurul meu,mă incoltise flamanda avînd acelaşi scop...
Tăcerea deasă,tristeţea sură,privirea lui,lumina murdară se amestecasera devenind sentimente neclare ce zaboveau,amalgandu-se intr-un manunchi de o stridenta durere.