...si ploua
Doi ochi mari
si-un cantec surd,
o vioara ciupita se chinuie,
geme,striga...

Mintea-ti-e departe
iar sufletul aici
cu o dorinta arsa de ura.
Incerci sa maschezi
lacrima pierduta
cu un zambet pal.

Ai vrea sa strigi,dar taci
modelezi sentimente de hartie
si le prinzi la pieptul rece.
E frig si afara ploua.

Frunzele moarte imita dansul fulgilor de nea
iar copacii suspina in soapte,
in vuiete amagitoare.
E toamna,e frig si ploua.

Si crestetul ti-e plin:
de o parte cuvintele
de cealalta parte necuvintele,
iar tu te pierzi in gol...
E o liniste de cimitir
ce-ti apasa greu suflarea.

E galben palid si e frig,
toamna bolnava isi plange durerea,
singuratatea iti sopteste amarul
cu miros de chihlimbar...