Ieftin sentimentalism

Mă dezbrac de pielea uscată si găurită de privirile tale absente,
Inspir răcoarea libertăţii si mirosul tăios al aerului.
Dansez liberă,goală în bătaia vantului lasand lumina sa-mi soarba umbrele,
Imbratisez fiecare clipa din nebunia fără strigare...
M-am desprins de lumea ta bolnavă ce-mi devenea o ucigatoare otravă;
Nu mai sunt despicată in miliarde de fragmente ,fiinţa mea prinzand contur.
Pasesc aspru si hotarat pe lutul cleios ce se lupta sa ma-nghita
.....E o lupta surdă!

Caricatura

Pasesc gol spre un straniu miraj,
Ma tem de nebunia ce mă pandeste...
Shhtt!!!..asculti??!
E vocea ce'mi stapaneste brutal corpul..o simt cum pătrunde în minte si-mi îngheaţă fiecare celulă.
Se plimba vibrand de multumire...dar la mine te-ai gandit?
Îţi simt fiecare lucru absurd,fiecare reproş aruncat în coşul conştiinţei.
Mă sufoci,mă străpunge fiecare privire plină de cinism!!
E o emotie anihilanta.
Îţi inmanez calităţile ca sa raman cu defectele,îţi daruiesc amintirile si iluziile mele dar lasa-mi corpul linistit.

Continua

Nu renunţa cand ploaia de lacrimi îţi matură culorile de pe strada vie,
Nu renunţa cand soarele isi schimba zambetul cald ce te mangaia în fiecare zi.
Continua sa simti iubirea pură chiar dacă palidul corp subtire e negru si putrezit pe dinauntru.
Nu renunţa atunci cand el,o amintire,devine coşmarul tău ce-ti framanta,roade,rupe bucata cu bucata din prezent.
Continua sa visezi la Rai chiar dacă demonul cu chip de înger ti'a şoptit candva Iadul!

Confunzi??!

Portrete,zambete,priviri,
Emoţii,mister,demenţă...
Toate mă îmbrăţişează adanc,
Secvenţe ale intalnirilor cu noi...
Fascinaţia plăceri devine mată
Iar tu'ti dezvălui cruzimea exacerbată.
Vorbeşti tendentios eliberand inconştient doza de nebunie
Iar eu realizez ca-mi este fatala perseverenta in iluzie,
Mă bantuie frenezia ta inocenta si anihilanta..
Mă rătăcesc încă odată!

Inert

Te'ai gandit vreodată cate picături de dezamăgire m'ai silit sa'nghit?
Cate măşti am schimbat,
Cate pagini am rupt din tine?
Ai rămas gol,inert,abstract,
Si totuşi mă priveşti cu aceeaşi cruzime,acelaşi cinism,aceeaşi demenţă!
As vrea sa te modelez din nou,
Sa nu mai fii un agresiv tendentios ce'mi risipeşte brutal iluziile,
Sa nu mai fiu un privitor la propria'mi mutilare morala.
Sa nu mai fii si sa nu mai fiu...
Sa cadă cortina gandului.

Dezumanizarea

O clipa de tăcere profundă,
Un gînd negru ce'mi roade sufletul lasand firimituri de sperante,
Încă o iluzie absurdă moare si lasă urme în subconştient.
Un val de incertitudini transparente mă grabeste,
Alerg pe neadevărurile vulgare ce se impaienjenesc pană la tine,stapanul lor.
Ai o coroană de spini si un regat nebun,
Esti un romantic agresiv,un demon cu glas ispititor...
Ai devenit propria otrava ce mi'o sorb uşor!